Miercurea trecuta a avut loc Hafla, prima intalnire a iubitorilor de dans oriental al carei scop a fost promovarea acestui dans si aprofundarea notiunilor de ritm si percutie. Restaurantul Jaya Maison este pozitionat chiar la intrarea pe Strada Franceza numarul 17, fata in fata cu un alt restaurant in care Lucas si Ruxy tin spectacole de dans oriental in fiecare vineri si sambata: Divan.
Incaperea in care s-a tinut Hafla mi s-a parut a avea o energie a ei proprie… o lumina difuza patrundea pe cele trei geamuri dispuse pe partea de rasarit si sud (incaperea fiind chiar pe colt) iar peretii erau pictati jumate in negru iar cealalta jumate in rosu, tavanul tot negru. Pe fereastra se vedeau celelalte cladiri vechi din zona si ici si colo se zarea cate o raza de lumina ratacita dupa furtuna care tocmai trecuse. Este ceva puternic si magic atunci cand natura se dezlantuie… uneori ne vine sa iesim in plina furtuna, desculti si sa ridicam capul spre cer, abandonandu-ne in imensitatea de nepatruns, sa sorbim cu nesat apa, sa dorim sa fim mai usori decat un fulg ce se ridica in aer. Dupa ploaie cerul nu este intotdeauna senin, dar intotdeauna simti prospetimea pamantului reavan si a ierbii curate. Mirosul de pamant ud mi se pare una dintre cele mai puternice miresme pe care le-am simtit vreodata. Este un miros as putea spune chiar seducator si ametitor. Il respiri si nu te mai saturi de el, inchizi ochii si nu mai stii ce este in urma ta.
Dupa o astfel de furtuna ajunsesem la Jaya Maison in acea incapere de la al treilea etaj. Nimeni in afara de noi nu se afla acolo, dar nici la etajele inferioare. Lucas si baietii de la Kamaraya ne-au fermecat urechile cu o percutie excelenta si am invatat multe. Ne-am strans in cerc si am inceput sa exersam cativa pasi pe ritmurile Maksum si Beledi.
Ritmurile Maksoum si Beledi sunt ritmuri de 4/4 timpi (Dum – Tac – Tac – Dum – Tac sau Dum – Dum – Tac – Dum – Tac). Asa cum arata si diagramele de mai jos, ele sunt variatii ale aceleiasi teme. Dumul este sunetul de joasa tonalitate atunci cand percutionistul loveste centrul tobei, iar tac-ul este sunetul de inalta tonalitate atunci cand percutionistul loveste marginea tobei. Ambele ritmuri sunt foarte populare in muzica folclorica egipteana. Cum fac diferenta intre cele doua? Retin timpul pe care se bat dumurile, ori pur si simplu stiu ca Beledi are 3 dumuri iar Maqsoum doar doua si intre cele doua dumuri am 2 accente (tacuri). Ritmul Maksoum este unul dintre cele mai intalnite ritmuri in muzica pop, folclorica ori clasica egipteana si poate fi combinat cu diferite stiluri de dans in vreme ce Beledi este foarte intalnit muzica populara si clasica egipteana, fiind folosit cu preponderenta in muzica folclorica urbana din Egipt.
Miscarile pe care le-am folosit aici au fost:
1) Hip drops: piciorul drept/stang pe varf iar soldul cade, insa corpul ramane la acelasi nivel, practic doar soldul se misca;
2) Hip drops + kicks: piciorul drept/stang pe varf iar soldul cade. La fiecare a doua cadere de sold ridic piciorul in fata, ca si cum as vrea sa imping ceva cu varful;
3) Hip bounce + Omi. Avand genunchii flexati pentru a da mai multa mobilitate soldurilor, impingem pe rand soldurile in stanga si in dreapta. De doua ori in stanga si in dreapta, apoi Omi de doua ori. Omi este miscarea de rotatie a bazinului in sensul acelor de ceasornic ori in sens contrar acelor de ceasornic.
Am citit multe si am ascultat multe despre relatia dintre dansatoare si percutionist (sau trupa de percutionisti ori taraf) si recunosc ca mi se pare un subiect la fel de interesant ca muzica in sine. Nu pot vorbi din proprie experienta, deoarece pana acum am dansat numai pe muzica inregistrata. La Hafla mi-am dat seama insa ca nimic nu se compara cu muzica live, pentru ca un CD nu poate sa emane catre public acea energie captivanta. Ce iese din relatia dansatoare – percutionist/trupa, trebuie sa scoata scantei (in sensul bun al cuvantului). Si imi pare foarte dificil sa te sincronizezi cu percutionistul intr-un drum solo de exemplu. Probabil ca totul vine odata cu experienta.
Un alt lucru bine de retinut este ca intr-o percutie live, atunci cand exista mai multe instrumente, cele mai importante sunt accentele puse de dumbek. Am incercat sa redam tacurile cu ajutorul pieptului iar dumurile cu ajutorul soldului. Insa intre cele doua mai exista multe ondulari, schimbari de pozitie si nu arata atat de rau cand pierzi un accent daca dansul in sine pare natural, necrispat.
La final am pus in aplicare tot ce am invatat. Era atat de cald, insa ritmul era atat de ademenitor, incat pana la urma ne-am lasat purtate de el si am dansat asa cum am simtit fiecare. Ce mi-a placut cel mai mult? Partea in care mi-am desfacut parul pentru khaleeji.
Khaleeji este dansat pe un ritm de 2/4 timpi, uneori intalnit sub denumirea de Adany in regiunea Golfului Persic. Avem timp sa aprofundam tema, avand in vedere ca sesiunea de workshopuri din august cu Njalaa o sa aiba ca tema si dansul specific pentru acest ritm – un minunat “dans al parului”.
Multe multumiri Ancai Albu, cea care a facut toate aceste minunate poze.
Autor: Cristina, Comentarii: 1, July 21st, 2010
