Pana sa soseasca avionul avem ceva timp la dispozitie si deja nu mai am rabdare sa postez impresiile din vacanta petrecuta la Budapesta. This summer holiday was a blast!!! Nu conteaza ca am avut vreme urata mai mult de jumatate de vacanta, nu conteaza ca am ars mocheta din camera de hotel din greseala si apoi a trebuit sa platim daune si nici macar faptul ca nu am apucat sa vedem unele dintre cele mai interesante expozitii din Budapesta (cea de la Muzeul de Arte Frumoase si Parcul Statuilor) – workshopul organizat de Aniko a avut mare succes.
Este primul workshop organizat de scoala de dans oriental a lui Aniko la care iau parte si stiu ca ma voi intoarce si pentru altele. Acum doi ani am ratat workshopul tinut de Serena si Hossam Ramzy, anul trecut l-am ratat pe cel tinut de Jillina, dar anul asta m-am dat cumva peste cap si am reusit sa ajung la cel al lui Sadie Marquardt.
Inca am proaspete in minte toate amintirile de la workshop – capul inca imi vajaie de melodii, de combinatiile de dans cu care ne-am chinuit atat si reprezentatia frumoasa a tuturor participantelor la gala. Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le spun, incat nu stiu cu ce sa incep. Cu workshopul, evident! 
Am pierdut ceva timp pana sa gasim sala unde a avut loc workshopul, pentru ca era o sala inchiriata intr-o cladire a unei fabrici si este de inteles de ce se afla tocmai acolo – pentru ca intr-o sala normala nu incap 60 de persoane. Ne-a luat ceva timp sa ajungem, dar nici nu se compara cu drumul pe care l-am facut pana la cladirea unde se tinea Gala. Pentru a ajunge la workshop am luat metroul pana la statia Forgach si apoi am luat-o pe straduta Forgach, pana am ajuns la o placuta ce anunta scoala de dans Oktogon.
Just Google map it!
Primul workshop a fost cel cu coregrafia de Drum Solo. A durat trei ore si am muncit o groaza pentru a termina coregrafia care dureaza de fapt 3 minute. Dar nici o grija, cine a pierdut acest workshop ar trebui sa stie ca tot ce a fost predat aici se gaseste pe DVD-ul “Dynamic Drum Solo“.
Iata coregrafia:
Melodia se numeste Ya Salaam, Ya Fahtiem.
Lucruri noi pe care le-am invatat:
1) Prima dificultate pe care am intalnit-o au fost flutters si oricat am incercat, nu mi-au iesit pana la sfarsitul lectiei. Si cum sa imi iasa? Doar Sadie spunea ca i-a luat 2 ani ca sa le faca cum trebuie. Indiferent de cum arata practica la final, tehnica este aceasta: inspira adanc o data, apoi expira aerul pe jumate si tine-ti respiratia. Avand caile de respiratie blocate incearca sa inspiri fara a trage insa aer in piept. Rezultatul este o contractie a diafragmei (nu a muschilor, pentru ca muschii nu au nimic de-a face cu miscarea asta) in partea de sus a abdomenului (adica in ceea ce noi numim capul pieptului). Cheia succesului este ca muschii sa fie foarte relaxati. Deci, start practicing and we’ll see the results in 2 years!
2) Am invatat ca pentru a avea o reprezentatie scenica minunata trebuie sa te misti rapid. De multe ori m-am intrebat care este acel element care diferentiaza dansul amator de cel profesionist. Ce te face sa exclami: asta este o reprezentatie buna! ? Tehnica? Inventivitatea? Din punctul meu de vedere, este rapiditatea cu care executi un dans, fara sa stai sa te gandesti prea mult – o comuniune perfecta cu ritmul, pentru ca o dansatoare trebuie sa stie mereu pe ce ritm danseaza. La asta se adauga apoi tehnica, creativitate, spontaneitate si orice altceva vreti voi. Am vazut multe dansatoare extraordinare care nu fac uz de miscari elaborate si cu toate astea, nu iti poti dezlipi ochii de pe ele. Dansul lor captiveaza, asa cum liniile simple sunt de multe ori mai frumoase decat cele complicate.
O combinatie care a presupus destul de multa concentrare a fost rapiditatea cu care a trebuit sa executam toate miscarile, mai ales una in mod anume: ne-am imaginat patru puncte in diagonala, doua in fata (diagonala dreapta si doua stanga) si doua in spate – un fel de X, iar noi eram punctul unde se uneau diagonalele. Incearca sa atingi cu soldul cele patru puncte: dreapta fata – dreapta spate – stanga spate – stanga fata si inapoi: stanga fata, stanga spate… . Nu este hip drop, ci mai degraba hip bouncing. Partea de sus este evident izolata, doar soldul se misca. Ne-a fost greu sa facem la viteza la care facea Sadie si ne-am pierdut pe undeva pe drum si inca aram la hip boucing, cand de fapt trebuia sa fim deja la urmatoarea combinatie de miscari.
In videoclipul de pe YouTube apare la minutul 0:50.
3) Exista o miscare delicata si ampla, preluata din dansul tahitian care da foarte bine in coregrafie (minutul 0:47). Soldul este impins cu gratie in fata in timp ce mainile fac o miscare de deschidere, apoi incrucisam piciorul din fata peste cel din spate si ne pregatim pentru pirueta. De fapt, nici nu trebuie explicat prea mult, fiindca e usor de realizat.
Au fost aproximativ 60 de persoane la workshopul acesta si din cand in cand randurile se schimbau, astfel incat toata lumea ajungea sa stea la un moment dat in fata si sa aiba o vedere foarte buna spre scena de unde se preda.
Tot sambata, pe la ora 8 seara a avut loc Gala, undeva atat de departe, ca am schimbat 2 mijloace de transport in comun si credeam ca nu mai ajungem (undeva aproape de Tropicarium). Dar a meritat! Sadie a avut 2 reprezentatii si a inclus si coregrafia pe care tocmai ne-o predase. Au mai fost multe alte numere foarte interesante din punctul de vedere al interpretarii melodiei si cand spun asta imi vine in minte o scena pe care stateau intinse cateva “nimfe” imbracate in costume aurii cu banuti aranjati in jurul soldului intr-un fel care aduce a solzi, cu o muzica ambientala pe fundal si sursur de apa.
Apoi un zgmot foarte puternic si amenintator a intrerupt armonia creata de toate aceste elemente vizuale si auditive iar ritmurile de dumbek au inceput sa se auda din ce in ce mai puternice. A fost una dintre reprezentatiile mele favorite, asta ca sa nu mai pun la socoteala numarul cu evantaie cu voal de matase sustinut de Aniko si trupa ei de dansatoare. Nimic nu a lipsit din spectacolul de dans oriental: tribal fusion medley (la un moment dat fetele au dansat pe muzica de Prodigy), copii dansand cu Isis wings ca niste mici ingerasi, Aniko a dansat un solo pe ceea ce s-ar putea numi jazz oriental, o coregrafie de grup pe “Whenever, Wherever” (Shakira) si mai ales ceea ce ne-a facut pe toti sa ne simtim bine si sa radem din suflet a fost un solo absolut special: tocmai intrasem in atmosfera de bellydance cand apare in scena o femeie imbracata in unifoma de plitist, dansand cu bastonul un saidi pe o melodie pop.
Restul in postul urmator pentru ca sunt prea multe de zis. Si promit sa caut si niste poze de la celelalte workshopuri. Majoritatea pozelor sunt facute in fuga, pentru ca eram mai atenta la ce se petrecea, decat la un cadru bun.
Foto de grup dupa workshopul de Drum Solo
